Nevestele încornorate Teatru

Descriere

Îl cunosc pe Daniel Nițoi de aproape douăzeci de ani. Actor, regizor, absolvent de Drept, doctorand al Academiei Române, spirit studios și determinat, Daniel este bântuit de ceea ce s-ar numi „dependența de muncă” sau, dacă vreţi, „workaholic.”

Învață enorm, scrie enorm, are foarte rare clipe de odihnă, dar se complace cu bucurie în acest mod de viață. Desi are jumătate din vârsta mea, Daniel Nițoi este de o maturitate și de o maturizare absolut ieșite din comun. De foarte multe ori mă sfătuiește chiar ca un tată grijuliu, încercând să-mi tempereze cumva izbucnirile violente împotriva clasei politice, împotriva a tot ceea ce mi se pare nedrept… Adesea ajungem chiar și la mici conflicte numai că, el fiind mai înțelept, cedează… Ce vreți, are de-a face cu un Berbec.

Am avut mari succese sub bagheta sa regizorală. Amintesc „Avarul”, „D’ale carnavalului”, „Gâlcevile din Chioggia”, spectacole cu care am bătut țara în lung și în lat, pe vremea când publicul își mai dorea încă piese normale, clasice, piese cu „decor și costume” – cum se spune în limbaj teatral de culise. Încet-încet publicul se schimbă răspunzând parcă din ce în ce mai mult unor piese cu limbaj vulgar în care la loc de cinste se află „triunghiul” amoros. Sau „pătratul” amoros. Sau „hexagonul” amoros. Vor urma paralelipipedul, piramida, dodecaedrul și orice altă figură geometrică ce vă mai trece prin minte.

În ciuda acestor trend-uri Daniel își găsește și alte refugii: poezia și dramaturgia. Despre poezia sa am vorbit și cu alte prilejuri, iar ca dramaturg s-a bucurat de o splendidă lansare la sala Media a Teatrului Național din București, a primei sale piese „Atac la moralitate”. Atunci am și citit câteva fragmente din piesă bucurându-ne împreună de frumoase reacții ale publicului.

Pomeneam ceva mai înainte oribilul cuvânt „Violență”. Nu știu cum se face, dar însăși pronunția acestui cuvânt mă înfioară. Suntem înconjurați, dominați, sufocați, agresați de această nenorocire. Nu există știri fără cel puțin 80-90% de semnalări ale unor acte cumplite, dezgustătoare, înfiorătoare, de violență.

În acest context, Daniel abordează în recenta sa piesă-dialog exact această temă. Două femei, Mosq și Ellen, cele două „Neveste încornorate”, două victime ale violenței domestice.

În primele pagini trăiești cu senzația că vei asista la o comedie, mai ales datorită schimbului de replici. Zici: „Ei, da, încă o comedie de dialog și de situații! Da, și?” Numai că nu este deloc așa. Conflictul se dezvoltă și, încet-încet, comedia se transformă într-o comedie amară, pentru ca, mai apoi, să înceapă să te îngrozească pe alocuri. Pot exista asemenea cupluri! Da, pot! Chiar atât de nenorocită a ajuns lumea? Da, a ajuns! (Dacă n-o fi fost dintotdeauna!) Chiar atât de netrebnici pot fi bărbații? Da, pot!

Ca om absolut normal (încă, precizez!), nu îmi pot imagina că multe femei sunt victime ale unor asemenea tratamente… Pur și simplu, NU POT! Cred, și voi continua să cred cu tărie că într-o femeie trebuie să „dai” numai și numai cu o floare…

Cele două eroine (la propriu și la figurat) sunt excelent conturate dramatic, oferind, fără îndoială, două partituri de nădejde viitoarelor interprete!

În mod cert, se anunță un nou și absolut binemeritat succes al talentatului Daniel Nițoi!

Aștept premiera!

P.S.: Ai vreun rol și pentru mine?

Eugen CRISTEA