Descriere

Mă aflu în momentul de început al redactării celui de al zecelea volum din seria „Pierdut în lume”. Nu știu dacă acest lucru, în sinea lui, este o realizare – probabil că este, dar mai impresionant pentru mine este că am călătorit în atâtea și atâtea locuri minunate (dacă aș fi scris despre fiecare, astăzi aș fi fost la al șaptezeci și cincilea volum ) iar publicarea acestor volume, la cererea cititorilor, mă îmboldește în a continua să o fac. Le mulțumesc astfel tuturor celor care m-au încurajat prin cuvintele lor în a păși mai departe, celor care au venit la lansările cărților, familiei, editorilor, corectorilor, graficienilor, prietenilor de pe Facebook care prin like-uri, mesaje, share-uri și comentarii s-au dovedit foarte interesați de a mă însoți în călătorii – vă promit că voi încerca mereu să aduc lumile de departe, aproape.

Vacanța asta a fost una cu planuri care s-au schimbat des și foarte brusc de parcă acul busolei mele o luase razna iarăși – vă aduceți aminte cum a fost debutul celei de anul trecut . Pornisem cu ideea de a vizita Africa de Sud, apoi, într-un concurs de factori, m-am răzgândit și m-am orientat spre America Centrală. Am revenit, amăgit de evenimente, la Africa de Sud și asta a rămas. Chiar și așa însă, trebuia să fie altfel… un alt plan. Da, amuzant; „pierdut” cu plan. Ei bine, da. Fusese un plan care s-a transformat într-un zbucium pentru ca apoi, regrupând, să aleg ceea ce urmează să citiți: Pierdut în Africa de Sud, Zimbabwe, Botswana & Namibia.

București, 05 octombrie 2021, ora 17:15

De multe ori, pierdut la rândul meu în lume, am realizat că drumul are grijă de călător, însă și călătorul, odată ce a cunoscut libertatea absolută, va simți nevoia să se întoarcă la drum. În ciuda multor piedici și incertitudini pe care anul 2021 ni le-a pus în cale, Cătălin s-a întors și el la drum.

Este de ajuns să pășești o singură dată pe pământ african și vei fi osândit pe veci să-l iubești pentru această îndrăzneală. Mirosul pământului roșiatic și al deșertului, oamenii cu ale lor zâmbete largi și prietenoase, ospitalitatea, cerul presărat cu mii și milioane de stele, toate sunt cu tine prezente și te fac să simți că trăiești cu adevărat. Astfel, nu este de mirare că aceasta este a treia oară când Cătălin ne povestește despre aventurile lui de pe acest continent.

De data aceasta ne prezintă în stilul caracteristic, luându-ne în călătorie și pe noi, cititorii, o parte din fostele colonii britanice. Pornim din diversa Africă de Sud pe urmele celebrului explorator David Livingstone. În jurnalul său, ne arată, pe lângă frumusețile naturale, și o analiză corectă a laturii sociale fără de care este greu să înțelegi locurile prin care ești trecător. Apartheid-ul, deși abolit de aproape trei decenii, este încă prezent în conștiința generală și este imposibil să nu remarci semnele unei națiuni puternic divizate.

„Ce face un călător când n-are ce face?”, suntem întrebați retoric. Visează, rememorează și da, își face și planuri noi. Acum câțiva ani am plecat cu bicicleta din Cairo și, la aproape șapte luni distanță, am terminat călătoria în Cape Town. Așa l-am cunoscut și pe Cătălin, făcând schimb de impresii și idei. Pe măsură ce parcurg cartea îmi aduc aminte de locuri și oameni, dar în asemenea măsură descopăr și multe alte experiențe noi, necunoscute. Traseul meu a ocolit Zimbabwe, însă acum mi se oferă o perspectivă unică asupra acestei țări. Dacă eu am văzut Mosi-Oa-Tunya, impresionanta Cascadă Victoria, doar din Zambia, Cătălin o vizitează de pe ambele maluri ale râului Zambezi.

Am regăsit în aceste pagini multe dintre locurile care mi-au rămas și mie dragi. În Botswana mi-am adus aminte de Delta Okavango, de „deșertul verde” unde, la fiecare pas, te întâlneai cu elefanți pe marginea drumului și de deșertul Kalahari cu ale lui vibrante și maiestoase apusuri.

La final, în Namibia, am retrăit alături de autor sentimentul de singurătate, infinitudine și de sălbăticie. Acesta îi dă de altfel și mai mult farmec, deșertul Namib este himeric, Deadvlei pare nefiresc și canionul Fish îți taie respirația.

Bogdan-Gabriel MARCU

călător