Descriere

Majoritatea oamenilor pretind că ştiu ce este o informaţie. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la o elimitare, la o precizare a conţinutului informaţie, astfel încât ea să poată fi normată şi conceptualizată,deoarece conceptul prezintă oimagine mentală, un elaborat algândirii care fi xează un conţinutunivoc, apt a fi înţeles, asimilat şireprodus identic.

De lungul timpului au apărut tipuri de informaţii (tehnică, genetică,socio-umană, economică,etc.), fiecare construit pe alte criteriişi acceptat doar pe domeniispecializate ale vieţii sociale, iar problematica normării şi conceptualizăriiinformaţiei a rămas, şi rămâneîn continuare, deschisă şi în epoca lobalizării şi în noua lume areţelelor .

Astăzi, practica vieţii sociale confi rmă că o informaţie cere o altă mai nouă mai complexă care, la rândul ei, constituie premisa pentru o nouă informaţie.

Percepţiile referitoare la aceasta poartă, de regulă,marca uneia sau alteia din dimensiunile sale specifi ce, generând, perpetuu,necesitatea altor teoretizărişi modele de abordare.În acelaşi timp, teoriile ştiinţifice şi încercările de a formula odefi niţie general acceptată sunt, de regulă, cu un pas în urma realităţii şi nu fac decât să constate că nformaţia a ocupat deja un loc-cheie în societate, că a devenit o resursă fundamentală şi absolut vitală a vieţii, că oamenii o folosesc sau se folosesc de ea , în funcţie de interes şi necesităţi, ca resursă de putere, ca armă, ca marfă, şi cel mai important ca sursă a cunoaşterii.

Deşi, ne afl ăm în mileniul III,în aşa-numita „socieate informaţională”, oamenii trăiesc, în

continuare, „paradoxul de a nu fi reuşit o def nire exactă tocmai a informaţiei

În faţa evidenţelor pe care le oferă societatea informaţională,care se îndreaptă cu paşi rapizi

către o societate supra-simbolică, orice cercetare (investigare) trebuie să pornească de la faptul că informaţia a depăşit stadiul de simplu termen sau noţiune, aşa cum a circulat multă vreme. În momentul de faţă, ea funcţionează, de facto, ca un concept (lat. conceptum), ce înseamnă „cunoaştere ”, întrucât cu ajutorul informaţiei omul concepe un lucru, gândeşte „despre ceva”, cugetă despre o realitate care, la rândul ei, gravitează în jurul informaţiei, şi prin puterea ei dezvoltă cunoaşterea .

Conceptualizarea informaţiei impune ca investigarea să pornească de la premisa că aceasta nu

ar fi ajuns să ocupe un rol-cheie în societate dacă nu ar fi avut loc revoluţia tehnico-ştiinţifi că a mijloacelor din mediul comunicării, unde ea apare şi se manifestă continuu.

În consecinţă, cunoaşterea informaţiei trebuie să cuprindă, mai întâi, identificarea şi analizarea caracteristicilor comunicării, pentru ca apoi, în virtutea conexiunilor care se manifestă între informaţie şi comunicare, să fi e identifi cate, înţelese şi asumate coordonatele pe care se înalţă edifi ciul informaţiei.

Dar dacă informaţia înseamnă cunoaştere ea trebuie diseminată dar şi protejată .

Acest lucru se poate realiza prin Pregătire și protecţie contrainformativă – care reprezintă un ansamblul de măsuri şi acţiuni informativ operative, fi zice, juridice şi de altă natură, organizate şi desfăşurate continuu şi într-o concepţie unitară, de către structuri legal abilitate, în scopul protejării şi apărării valorilor, obiectivelor, activităţii, personalului şi patrimoniului împotriva ameninţărilor sau acţiunilor ostile.

Este de remarcat ideea autorului de a ne transmite un set de reguli absolut necesare prin care să reuşim să protejăm în diverse situaţii informaţiile într-un mod eficient atunci când apare un interes pentru acele informaţii pe care le deţinem sau la care avem acces la un moment dat.

Prezenta lucrare intitulată sugestiv Minighid de pregătire și protecţie contrainformativă reprezintă acel instrument atât de necesar în foarte multe situaţii de care cei interesaţi se pot proteja de cei care încearcă să profite uneori de informațiile pe care le deținem

.Pe lângă calitatea de ghid practic şi util, nu trebuie să neglijăm nici contribuţia la dezvoltarea culturii noastre de securitate atât de necesare dar încă destul de defi citară carese poate îmbogăţi substanţial prin utilizarea acestui minighid.

col.(r) dr. Tănase Tiberiu, , secretar al – Diviziei de Istoria Stiinței al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii -al Academiei Romane (crifst.ro),