SUB CUPOLA GLOBALIZĂRII

Descriere

MOTTO:

Unitate în diversitate;

solitar, dar solidar.

În condițiile extinderii și adâncirii interdepen-dențelor economice între țări, globalizarea a devenit una din categoriile cele mai frecvente în literatura de specialitate, având valențe atât teoretice, cât și practice. Procesul globalizării preocupă deopotrivă pe cercetători, cât și pe factorii de decizie. Punctele de vedere sunt diferite și chiar opuse, marcate de rațiuni științifice și de interese de grupuri naționale și internaționale.

Globalizarea reflectă, în primul rând, extinderea pieței bunurilor și serviciilor, a pieței monetar-financiare și a muncii dincolo de granițele țării. Economiile naționale se integrează tot mai mult în economia mondială. Circulația bunurilor economice, a fluxurilor de capital, persoanelor, informațiilor a devenit o problemă la ordinea zilei. În aceste condiții, statul național este apreciat de unii cercetători și oameni politici ca entitate prea îngustă pentru asigurarea dezvoltării economice normale și echilibrate.

Asistăm, pe de o parte, la globalizarea crescândă a relațiilor economice iar, pe de altă parte, la persistența unui cadru politic atomizat sub forma statului-națiune.

În timp ce piața se extinde și devine globală, implicând un mod de reglementare extrateritorial, statul-națiune presupune suveranitatea asupra unui teritoriu național. Ca urmare, între piața globalizată care nu cunoaște frontiere și piața limitată teritorial de existența statelor naționale ar exista un conflict ireductibil și extraproductiv. Frontierele economice debordează frontierele politice, subminând autoritatea publică, prerogativele imanente ale statului național.

În legătură cu esența și semnificația globalizării s-au conturat diverse puncte de vedere, unele convergente, altele opuse. Spre exemplu, profesorul Bruno Amoroso, de la Universitatea Roskilde din Danemarca, într-un studiu recent (1998) intitulat: “On Globalization. Capitalism in the 21st Century”, consideră că globalitatea înseamnă, de fapt, existența capitalismului triadic transnațional, care are, ca instituții de bază, corporațiile transnaționale, organismele internaționale și lobby-ul, iar ca principală formă de piață – piața globală. Globalizarea este mijlocul prin care firmele transnaționale industriale și financiare controlează piața și resursele disponibile, în scopul obținerii profitului.