Descriere

Am considerat o provocare interesantă această apropiere între două domenii care – în aparență – nu au nimic în comun: esoterismul Kabbalei iudaice și științele fizico-matematice. Am subliniat, însă, expresia în aparență. Pentru că, de îndată ce începi să studiezi sursele bibliografice și să te familiarizezi cu subiectul, descoperi – dincolo de terminologia și simbologia, metaforele total diferite – o esență universală care poate fi descrisă și tratată și cu instrumentele științelor exacte.

Există cel puțin o apropiere de abordare între fizică și religie (sau, cu un termen generic și mai complet, spiritualitate): ca și religia, și fizica are la bază speculații, presupuneri, intuiții. Istoria științei și mai ales a fizicii a arătat că avansurile și rezultatele de succes la care s-a ajuns astăzi au la bază modele speculative, intuitive, operate cu ajutorul limbajului abstract al matematicii. Încă din etapa pre-științifică (sau, dacă vreți, a științei primitive), atunci când nu se produsese clivajul la nivel mental-structural între ramurile cunoașterii, când aceasta din urmă reprezenta o unitate amorfă, fără disocieri între disciplinele bazate pe rezultate experimentale și cele speculative, de „credință”, încă de atunci, așadar, încercările de a cunoaște – la nivel imperceptibil ochiului și simțurilor umane – organizarea din punct de vedere fizic a materiei s-au întemeiat, din cauza lipsei tehnicii adecvate de detectare și măsurare, doar pe presupuneri, deci pe o formă de credință. Acesta era foarte asemănătoare cu credința propovăduită și încurajată de gândirea religioasă. Așadar, privat de instrumentarul eficient, cercetătorul, savantul epocii pre-științifice a fost nevoit să emită ipoteze pe cale intuitivă cu privire la modelele organizării materiei la nivel microcosmic.

Pornind de la această realitate, în paginile care urmează am încercat să discernem – via o paradigmă îndeobște asociată religiosului și credinței, cea kabbalistică, aparținând monoteismului iudaic – un model matematico-fizic cosmogonic, dar nu numai, o structură universală, fractalică sau de tip arbore / diagramă / rețea a unei realități considerate îndeobște transcendente: arborele sefirotic.

Interesant este că în cursul documentării bibliografice am avut surpriza să descoperim variante de modele matematice care apropie acest tip de arbore – esoteric – nu numai de structurile de tip graf matematic, ci și de modelele de organizare a compușilor chimici.

Prin urmare, am încercat să mergem pe calea extrem de subțire – asemenea unei lame – a selectării din materialul bibliografic doar a acelor informații de natură științifică și a schița un model – un nou model – din care să se poată desprinde caracteristicile matematico-fizice ale structurii arboricole sefirotice.

Această lucrare constituie doar un punct de plecare. Se simte nevoia unor experimente cu tehnică adecvată și crearea de programe informatice care să înlesnească trecerea de la etapa observațiilor teoretice la cea practică și cu ajutorul cărora să se atingă nivelul aplicabilității acestui tip de structură. Căile științei, ale fizicii, în particular, sunt infinite și necunoscute. Ne propunem ca în activitatea de cercetare interdisciplinară să alocăm spațiu și timp acestei ofertante investigații.